Întâlniri de suflet – Sufi, dervișii rotitori

O sală arhiplină, murmure, nerăbdare în așteptarea dervișilor rotitori, care ca niște păsări albe, își încep ritualul, au venit din Konya să împartă cu noi dansul sacru. Întotdeauna m-au fascinat și mă întrebam, cu ani în urmă, cum fac, ce secret ascund, astfel încât se rotesc fără să se prăbușească așa cum aș fi făcut eu. Am înțeles, după ce am început să studiez despre Sufi, cum reușesc, ce se întâmplă cu ei, cum se conectează la divinitate intrând în transă prin mișcare, rotindu-se, oferind cu o mână ceea ce primesc în cealaltă mână.
Am vibrat pe sunetele când grave, sfâșietoare, când cristaline, apoi tânguitoare, e o muzică pe care parcă o știu deja, e acolo în sufletul meu de demult, iar acum o regăsesc, mă reîntorc în timp. Închid ochii și sunetele se amestecă în culori, sunet și culoare, vibrație și suflet deschis, totul într-un dans celest, o întoarcere Acasă.
Dervișii se roteau, sunetele curgeau din ce în ce mai repede, priveam curgerea, mișcarea energiei, având în fața ochilor Floarea Vieții, mișcarea dinamică din interior. Da, asta am simțit cu sufletul. A fost într-adevăr, o Întâlnire de suflet și mă bucur că am fost parte din ea. Asta se întâmplă la doar câteva săptămâni după concertul Sedei Bagcan și al lui Robert Coxon, Sunetul Iubirii, o altă reîntâlnire cu muzica sufi, cu sunetele vindecătoare dăruite de cei doi.
Îmi amintesc fragmente dintr-un poem al lui Mewlana Jalaluddin Rumi, cred că se numește Știi cine ești?
… Inima e ca o lumânare plină de dorința de a arde.
… Despre Iubire nu poți să înveți nimic.
Iubirea vine pe aripile Grației.
… Locul meu este unde nu este niciun loc.
Urma mea este fără urmă.
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparțin Preaiubitului meu.
Am renunțat la dualitate și am văzut amândouă lumile ca fiind doar una.
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te știu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu ești Cel Dintâi, Ultimul, Cel din exterior și Cel din interior.
Nu cunosc pe nimeni, decât pe Tine, Cel Care Ești.
Cupa Iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.